Cat-astrophe

[Ema Snow]

• Se grabi inapoi spre coridorul pustiu, coborand cate doua trepte intr-un pas saltat. Mana ei se strangea automat pe materialul moale si matasos, in timp ce ea isi imagina tot felul de scenarii aberante: cum putea silueta de sticla sa alunece la cea mai mica miscare, cum putea ea sa se impiedice si sa cada, cu clepsidra pravalindu-se agonizant. Ema incerca sa blocheze toate aceste ganduri, insa ele continuau sa atace, precum un scartait seacat ce se repete la infinit. Incetara abia cand privirea Soimencei se opri pe usa ce ducea spre sala de Potiuni.
  Rasufla usurata si impinse usa deschisa cu mana libera.
  " Am luat-o!" anunta ea, ridicand saculetul matasos.
  Se grabi langa masa ca sa-l desfaca. Ema studie cu o atentie rapida felul in care era facut nodul. Avea de gand sa restituie obiectul in exact aceeasi conditie. Poate ca era mai bine daca nici nu se descoperea ca lipsise vreodata. Asa ca lasa materialul sa alunece pe sticla, scotand la iveala o migalos lucrata Clepsidra.
  Cu un zambet triumfator, arunca lantisorul auriu peste capul ei si al lui Lex, oprindu-se pentru a se uita la Hawkeye. Pe jumatate se stramba, pe jumatate zambi.
  " Cred ca pe tine te caram mai degraba in brate" murmura incet, preocupandu-se de Clepsidra. Probabil ca doua intoarceri aveau sa fie suficiente.