glory brings us pleasure

[Lexie Stryder]

• Lexie privi cele două siluete din faaţ ei. Se simţea uşor emoţionată la gândul să mergeau acolo ca să afle informaţii despre familiile lor. Nu ştia cum erau ceilalţi, însă istoria lui Lexie era una destul de complicată şi de care nu era chiar mândră. Ura când oamenii aflau că crescuse o vreme la casa de copii sau faptul că se pierduse de părinţii ei la o vârstă fragedă. Singurul membru al familiei sale de care era mai mult decât mândră era Isabella. Ea fusese singura care măcar se interesase de ea, care chiar o căutase.
  Părinţii ei se purtaseră ca şi cum ar fi murit şi acum voiau să se împace. Lexie nu era chiar genul de om care să poarte pică. Îi iertase de mult timp pe părinţii ei, însă aceştia nu era dispuşi să îi dea libertatea de care avea nevoie. Trebuiau să înţeleagă că, indiferent de câţi bani ar avea ei, Lexie era pe cont propriu.
  Tresări când se simţi împinsă spre o uşă de către Ada. Aha. Deci ea trebuia să deschidă drumul. Era destul de corect, dat fiind că, datorită postului ei, s-ar fi putut scoate destul de uşor dacă se întâlnea cu cineva. Era mai îngrijorată pentru cei doi elevi din spatele ei.
  Apăsă pe clanţă şi împinse uşa masivă.
  Sectorul Interzis era exact aşa cum şi-l amintea. Încăperea uriaşă, a cărei perete opus nu reuşea să îl vadă. Plină de cărţi. Era întuneric.
  Lumos, spuse, apoi trecu pragul cu un zâmbet agitat.