Cat-astrophe

[Colin Hawkeye Rovson]

• I se parea incredibil cum totul parea sa se lichefieze in jurul lor. Culorile se topeau intre ele, amestecandu-se in forme cetoase, uleioase. Nu stia daca doar i se paruse ca vede o silueta distanta prelingandu-se pe langa ei, in miscari grabite si cumva de-a-ndoaselea. Nu mergea cu fata, ci cu spatele.
  Totul se termina cateva secunde mai tarziu. Se uita cu o neliniste adanca la ceas. Trei si douazeci. Insemna ca era in Biblioteca de mai bine de un sfert de ora. Ma rog, nu el, dar el din trecut. Foarte ciudat conceptul cum ca ar exista doi de tine in acelasi timp. Isi scutura capul, ascultand ca prin ceata cuvintele Viperinei. Hawkeye ramase tacut tot restul drumului, inca prins intr-o fascinatie ce nu-si avea, pentru moment, locul. Isi stramba usor nasul si striga incet, cu intentia de a le face pe cele doua sa se opreasca.
  " Langa perete" sopti pe o voce strangulata, urmarind cu privirea umbra ce se tot marea pe peretele din fata lor. Nu stia cine e si nu stia daca era indicat sa fie vazuti. Insa, chiar si asa, avea datoria de a le atrage atentia asupra unui mic aspect.
  Umbra disparu repede, facandu-se din ce in ce mai mica in ecoul departat al pasilor necunoscuti. Hawk ofta usurat.
  " Cum il oprim pe... ma oprim... in fine... din a face vraja?" intreba incet. Era ciudat sa vorbesti de propria fiinta la persoana a treia. Se intreba daca trebuiau sa se duca si sa-i dea frumos o palma peste ceafa, spunand ceva gen' 'nu! nu-i voie! pune bagheta jos!'