Dirty Hands

[Fantine Tholomyes]

Simtea cum rand pe rand fiecare molecula ce alcatuia materia aceea neobisnuita, norul fluid in care se ascunde sufletul ei incepea sa-si piarda din vigoare, se evapora, iar o amorteala cumplita pe care nu isi imaginase ca ar putea sa o aiba si intr-o astfel de forma, o cuprinse...
Se stingea...
Sufletul ei murea, era prea fragil si neajutorat ca sa mai reziste in acele conditii vitrege.Stia ca nu il mai vedea pe Colin niciodata, ia gandul o distrugea.Incerca sa se tina tare, ca Colin sa nu simt schimbarea brusca, fiindca conexiunea aceea inexplicabila ce se faurise intre ei i-ar fi permis baiatului sa simta orice "ne la locul lui". Incerca sa se poarte absolut normal
pentru a nu-l face si pe el sa sufere, pentru a trece frumos in lumea cealalta, alaturi de fetele ei, alaturi de mama, alaturi de Elene...Voia ca totul sa iasa ca un mic accident, ca timpul, care s-a grabit prea mult sa-si ia vina in mainile sale, iar totul sa ramana ca inainte.Nu voia lacrimi, nici amintiri desarte, voia sa moara decent.Isi aminti de lupta dintre mangustesi cobre. Se simtea o mangusta.Una care avea sa stea linistita pana in momentul sortit, iar apoi in loc sa atace, sa se stinga si sa se inalte. O mangusta imuna la veninul de cobra. Un suflet imun la durere, fiindca totul avea sa se intample atat de usor, asemeni unui vant trecator, asemeni unei ceti de dimineata ce se topeste peste zi...Avea sa fie mai usor dect isi imaginase.Fara durere, fara sange, fara lacrimi...
Nu gasea nici o parere de rau in faptul ca se va stinge.Ceea ce o macina cel mai mult era gandul ca nu-l va mai revedea pe Colin, ca nu va mai simti aripile de fluturi..
Nu mai putea.Rabdase prea mult, mult prea mult.
"Unui caznit Dumnezeu ii iarta pacatele, sa-mi fie iertate si mie "
Se napusti asupra baiatului, ca o Xena intr-o lupta data pe viata si moarte.Iii cuprinse buzele intr-ale ei si le saruta cu foc, ca pentru prima si ultima oara.Buzele i se juca delicat ca manate de un impuls divin, nu isi imaginase ca exista o asemenea placere pamanteana, nu se satura de dansul acela de patimi si simtiri pure, candide.
Cand buzele is e desprinsera la fel de delicat de cele ale baitului, intredeschise de uimire, Fantine se trezi intreaga parca.Simtea ca sufletul ei se transformase in ceva cu totul material, strain, dar atat de familiar....