We meet again.

[Nathaniel Archibalt]

• Se lăsă pe spate, rezemându-se de spătarul scaunului. Avea dreptate. Însă, el încercase să o caute pe ea, dar niciodată nu reușise să îi obțină adresa. Și acum știa de ce.
  -Micile mele plăceri? Te rog, nu aș putea să te bag în această categorie. Ești mult prea inocentă și țin prea mult la tine. spuse râzând, rămânând puțin timp pe gânduri.
  Aprobă ușor din cap la ideea fetei, iar în câteva momente cei doi erau în fața unei case imense, mai bine zis conac. Rămase ușor uimit, dar arăta superb. Chiar dacă era puțin cam vechi, arăta destul de bine.
  -O întrebare... cât de vechi e conacul? întrebă curios, privind-o pe Julieta.
  El era foarte curios, chiar dacă știa că pisica a murit de curiozitate. Dar nu era și cazul lui.