The words that became reality

[Ema Snow]

• Zambi bland, incercand cumva sa inveseleasca atmosfera. Sau macar sa scape de tensiunea aia ridicola ce i se ridica in piept.
  " Nu mult. Doar doua coridoare... Insa..."
  Se intoarse in loc, uitandu-se putin nesigur la barbatul intins pe jos. O surprindea ca, pentru un Non, se tinea bine pe front cand venea vorba de magie. Se intreba oare experiente avusese in interesanta sa viata de putea sa lupte asa de bine cu efectele unei vraji?
  Soimeanca ingenunche langa Capitan, tinandu-si mana stanga undeva deasupra pieptului acestuia, iar pe cea dreapta, in care inca tinea bagheta, deasupra fruntii lui. Incerca sa murmure o vraja; cuvintele curgeau liber pe buzele ei, in timp ce ochii cercetau atenti chipul barbatului. Orice vorba ii muri in gat cand ochii palizi se deschisera, privind-o cu o ingramadire de emotii. Ema putea citi surprindere, tristetea realizarii, o usoara mahnire, poate ceva neliniste, dar mai ales ura. Nu ii era prea greu sa ghiceasca impotriva cui era indreptata toata claia aia negativa sentimentala.
  Sean dadu sa se miste, insa mainile parura grele. Soimeanca ridica usor o spranceana. Profita de secunda si lasa vraja de adormire sa-si faca efectul.