Warzone

[Charles Duncan]

Dadu s aii raspunda afisand acelasi ranjet siret, insa ea deja urcase spre una dintre camere. Degeaba il tot ameninta ea ca asa si pe dincolo, daca era pana acolo si el putea anunta mai marii ei, si chiar daca era si el pedepsit oarecum, intra si ea in vizorul altora.
O urmari,desi ii lasa timp sa inainteze si cand ajunse deja sus, in camera, ea se ocupase se rana ei, insa oricine isi putea da seama ce indura ina cel moment chiar daca nu reactiona foarte vizibil, privirea o dadea de gol. Si totusi, Charles era prea curios ca sa lase totul balta, in plus nici somn n-avea, asa ca n-avea nimic de pierdut. Ajunsese si el in dreptul acelei camere dar se multumi sa se rezema cu umarul de tocul usii si s-o priveasca de acolo.
"Aveti nevoie de ajutor?"
Era el dragut cica, dar intrebarea asta era mai mult ca sa ii intre sub piele si sa ii fie mai usor sa afle una-alta, chiar daca intr-un fel sau altul il deranja faptul ca se uita la ea si atat.
"Si oricum, arat eu ca si un motan sa ma omoare curiozitatea? In plus, moartea nu face parte din lista lucrurilor de care m-as teme, nu ca ar fi ea prea lunga oricum."