where my demons hide

[Lexie Stryder]

where my demons hide

me and Charles

• Lexie se încălţă cu ghetele maro şi îşi luă haina pe ea fără să fie foarte atentă la ceea ce face. După amiaza trecuse foarte liniştit şi viperina se întreba dacă aşa va fi toată vacanţa. Părea că lumea de la Hogwarts era un fel de univers paralel ce trecea pe lângă fată fără să aibă niciun fel de legătură cu ea. Mereu avusese o senzaţie de tristeţe când îşi dădea seama că era într-adevăr vacanţă. Cel mai probabil pentru că, fără toate orele şi responsabilităţile de la castel aproape că se plictisea.
  Ăsta era motivul pentru care îi plăcea să rămână acolo pe timpul sărbătorilor. Deşi se simţise uşor melancolică de Crăciun, rămasă aproape singură în Camera de Zi a viperinilor, Lexie avea acum o stare de euforie hotărâtă.
  Moralul ei era ridicat în general de prietenii de la castel, cu care se întâlnea mai mereu, indiferent dacă era o întâlnire planificată sau un accidentală.
  Îşi adânci mâinile în buzunar imediat ce învârti cheia în broască. Încă mai avea senzaţia că acea casă nu era a ei, chiar dacă deja era proprietatea sa de şase luni. Se simţea bine în Hogsmeade şi îi plăcuse mereu acea agitaţie a micului orăşel vrăjitoresc. Era plăcut să ştii mereu că mai trăieşte cineva pe lângă tine.
  Viperina înaintă pe străduţa murdară. Vremea se transformase brusc şi trecuse de la geroasă la nefiresc de caldă pentru acea vreme. Lexie se întrebă ce avea să facă. Era seară şi lumea prefera să stea la căldură, în favoarea unei plimbări. Aşa că era singură.
  Se întrebă dacă să treacă prin 'La Trei Mături'. Însă cel mai probabil era închis. Aproape totul era închis în oraş. La acele gâduri, privi vitrinele murdare ale prăvăliilor din preajma ei.
  Auzi brusc paşi în spatele ei. Se întoarse, aparent relaxată, însă îşi încleştă mâna pe lângă baghetă în buzunar.