Oh, God! Am I pregnant?

[Raphael Olivier]

• Raphael incepu sa rada, privind-o admirativ pe Lexie. Ii placeau femeile care stiau sa se impuna si care nu se lasau umilite de un barbat cu gura mura si prea multi hormoni misunandu-i prin corp.
  "Alain, chiar nu-ti aduci aminte de mine?"intreba el, ignorand-o pe Lexie, caci problema lui i se parea mai importanta. Cum de un fost profesor de-al lui nu-si putea aminti de un elev cunoscut cu 'Zeu'? Acum ca se gandea, porecla era chiar stupida, insa se bucurase de respectul si teama prostanacilor de la Durmstrang. Ce timpuri!
  "Tu ala cu gura mare, mai taci o data!" se rasti el spre cel care nu putea suporta lumina soarelui si care ra cu adevarat bolnav."Poate ca nu te-a invatat nimeni, insa stapaneste-ti limbajul, mai ales cand ai doamne pe langa mizerabila ta prezenta."
  Nu isi putea da seama ce anume il traznise sa le apere, insa spera ca in acest fel urma sa le castige simpatia. In fond, el fusese mereu persoana care lua, si nu da.