Cat-astrophe

[Lexie Stryder]

• Lexie nu prea se pricepea la furişat, însă încerca din toate puterile să fie atentă şi să nu se împiedice de cine-ştie-ce ca să cadă şi să dea de gol toată afacerea.
  Îi urma pe cei doi, cu înţelepsiunea de a nu spune nimic până ce nu ajung în bibliotecă. Nu trebuia să fie auziţi şi în special văzuţi şi viperina simţea că era în cel mai mare pericol de a provoca ambele.
  Privi şi ea umbra spre care arătase pisoiaşul Colin şi îşi ciuli urcehile pentru a auzi cum paşii se depărtară.
  Îi stătuse inima în loc pentru un moment, însă cu siguranţă nu ar fi recunoscut asta niciodată.
  Drumul spre bibliotecă, deşi nu foarte lung, îi părea viperinei infinit. Încerca să nu îl strângă prea tare în braţe pe Hawk, însă se simţea ciudat de agitată. De obicei ea era cea calmă în astfel de situaţii, chiar dacă în majoritatea destul de nesigură pe ea. Acum se simţea şi nesigură şi agitată. Perfect.
  Tresări uşor când pisoiaşul vorbi. Nu se obişnuise încă să vadă că din gura unui pisoi iese altceva decât miau.
  'Nu ştiu,' spuse ea, încruntându-se. 'Poate să aruncăm cu cărţi în tu-cel-din-trecut şi să fugim. Nu ştia cum de avea chef de glume. Întrebarea lui Colin nu avea încă un răspuns clar în mintea ei. Aruncă o scurtă privire spre Ema, sperând că ea are vreo idee în acea privinţă.