Lie to me

[James Bradley]

"Perfect o ghicitoare, fix de asta aveau nevoie acum", se gandi James nervos. Spera ca Julieta sa se descurce cat de cat cu ghicitorile, fiindca el le ura si nici nu reusea sa le desluseasca vreodata. Totusi nici nu reusi sa se gandeasca la un raspuns catusi de putin, cand auzi mai multi pasi cum tropaie pe coridor si stia ca trebuiau sa se ascunda. O trase pe Julieta dupa dulap dupa care se ascunsese si el cand ajunse. Din fericire James lua ceasul si-l baga in buzunar, asa ca cei care veneau dupa ei nu-l puteau gasi.
"Nu sunt aici, totul e fix cum l-am lasat", zise unul dintre cei care intrasera in bucatarie.
"Ei bine probabil sunt in gradina incercand sa iasa din nou prin pesteri", zise cel pe care James il recunoscu ca fiind acel baiat Smith. Era bucuros cand auzi pasii cum se departeaza de camera. Macar acum aveau timp sa se gandeasca asupra ghicitorii..