one step closer

[Alain Desmarais]

Alain dormea cu sforaituri pe canapeaua din micul apartament de pe Aleea Diagon cand fu trezit brutal de o bufnita mult prea insistenta. Primul impuls fu "La dracu! M-au gasit si le datorez bani" si vru sa Dispara, dar dupa ce se mai dezmetici un pic realiza ca de obicei genul acela de oameni nu trimit bufnite. Ii dadu drumul inauntru, cascand si scarpinandu-se in cap, injurand din obisnuinta pe oricine il trezise.

"Am o propunere care ar putea sa te intereseze.
Ceaunul Crapat,ora 20:00"

'Sau nu' isi zise, aruncand biletul pe jos si dand bufnita afara inainte sa ii se gainateze pe covor. Intra in dus si iesi 15 minute mai tarziu aratand vag a om. Ar bea o cafea, gandi. De ce nu la Caunul Crapat?

Trebuia sa recunoasca ca biletul il facuse curios. De obicei vrajitorii care ii trimiteau astfel de mesaje criptice ii dadeau intalnire pe Aleea Nocturn, in locuri mai ascunse privirilor curiosilor. Acum, cine ii trimisese invitatia ori era destul de increzator sa il cheme intr-un loc in care nu ar fi atras atentia, ori pur si simplu nu avea nimic de ascuns. Dar atunci ramanea intrebarea de ce ii trimisese un mesaj atat de criptic?

Se intreba toate acestea in timp ce se imbraca grabit in ceva haine curate gasite in sifonier, care erau cam pe terminate, ca sa fie sincer cu el insusi. Isi trase bocancii in picioare, o jacheta lejera si lua pelerina din cui, apoi iesi din casa. O porni pe Aleea Diagon fluierand distras, fara sa se grabeasca nicaieri, pentru ca dca cineva apelase la el putea foarte bine sa il si astepte. Intra cu nonsalanta in carciuma si comanda o cafea cu whiskey, apoi se aseza cu spatele la bar, privind interesat in jur.