Oh, God! Am I pregnant?

[Eric Grimm]

Asculta cu o spranceana ridicata toate balariile pe care le indrugau copiii aia subdezvoltati si nefericiti, cu urme de adolescenta pe fete.

"Pe voi nu v-a batut nimeni cand erati mici, nu?" Ofta si se dadu jos din pat, constatand ca era in boxeri si un tricou si nu intelegea unde ii sunt restul de haine. Daca se gandea mai bine, nu era sigur ca avusese mai multe haine pe el cand ajunsese la spital. Se uita in jur un pic nedumerit si ametit. Ii ranji lui Alain.

"O sa ma scoti de aici si o sa ma duci intr-un bar ca sa imi sterg amintirile cu pramatiile astea ingrate. Dar inainte de asta, sa va explice tati Eric cateva chestii. In primul rand, tu," incepu, aratand catre Lexie, "nu ai inteles nimic. Nu e vorba ca ea e proasta sau inteligenta, pentru ca nu e vorba de intelect. E vorba ca e intepata si enervanta si ca are o atitudine care ii tradeaza frica patologica de barbati. In acelasi timp tu ai la fel de multe sanse sa ramai la fel de neinceputa ca ea."

Isi gasi pantalonii si se imbraca repede, incercand sa scape din locul ala steril si plin de microbi umblatori in acelasi timp.

"Cat despre tine, te rog fii dur cu mine dupa ce iti mai cresc cateva fire de par in locuri care pentru binele potentialilor tai parteneri, nu vad soarele des."

Ofta indelung si realiza din nou de ce nu voia copii, de ce femeile erau inutile, de ce era prieten cu Alain si de ce nu era bine sa bea singur. Realiza si ca ii era foame si intr-o sclipire de geniu, ca se maturizase suficient cat sa nu ia una din domnisoricile alea, sa o puna pe genunchi si sa o palmuiasca la fund. Se gandi fugitiv ca ar fi putut sa le placa, dar isi scoase asta din minte rapid: erau doua scanduri fara terminatii nervoase.