just by my left brain

[Berny McNair]

Bernard se trezi in acea dimineata speriat de o bufnita ce ii batu cu putere in geamul de la camera. Tot timpul detestase bufnitele. In afara de faptul ca duceau si aduceau scrisori , nu intelegea de ce oamenii ar tine asa ceva in casa. In afara de privirea aia nebuna, ghearele ascutite si pene imprastiate peste tot, nu aveau nimic. Nu erau deloc amuzante si nici pe atat folositoare. Daca aveai nevoie sa trimiti o scrisoare, te puteai la fel de bine deplasa cativa metri pana la un magazin specializat sau sa roage un vecin.

In scrisoare era un mesaj de la mama lui care il punea sa vina de urgenta acasa sa-l ajute pe tatal sau la dezpiticit gradina deoarece piticii pusesera stapanire peste straturile ei de cartofi. Bineinteles ca oricat de multa treaba ar fi avut, nu putea sa-si refuze mama deoarece unoeri putea fi chiar foarte insistenta. Ultima data cand Berny nu ii daduse ascultare, se trezi cu mama lui nervoasa aparand cu ajutorul retelei Zvarr, in mijlocul unei sedinte de Minister. Niciodata nu a putut uita momentul ala si s-a decis sa o asculte mereu si sa lase orice treaba pentru a fi prezent atunci cand il cheama.

'Off...si s-a zis cu weekend-ul meu liber' gandi Berny oftand in timp ce isi taraia pasii incet de-a lungul Aleei Diagon cu o scrisoare in mana cum ca va veni acasa cat de repede va putea.
Nu intelegea de ce niciodata nu o punea pe sora lui sa il ajute pe tatal sau la dezpiticit. Ea avea cu mult mai mult timp liber si cu siguranta mult mai multa energie.

Mergand asa ganditor, nu ii dadu atentie fetei ce statea in fata lui cu spatele la el iar neatentia il facu sa se izbeasca cu putere de aceasta.
"Scuze" o auzi Berny pe fata zicand.
"Ah..defapt scuza-ma pe mine. Eu nu eram atent si ma plimbam cu capul in nori" zambi vrajitorul cu toti dintii, scarpinandu-si ceafa.