Dirty Hands

[Colin Hawkeye Rovson]

• I se paru ciudat ca sirul de amintiri sa-i vine brusc in minte, dar le ignora cu rapiditate, de parca ar fi dat un televizor pe mute.
  Ce simtea era cat se poate de straniu. Nu o vedea, dar putea sa o simta pe Fantine in mintea sa. Ca un licar de scanteie, total straina si nelalocul ei, dar in privinta caruia era sigur. Si era si mai ciudat, pentru ca practiv o vedea pe Fantine langa el, inca asezata in fotoliu. Il speria sa vada acel trup atat de lipsit de energie. Il infricosa in sensul primordial al cuvantului. Il ingrozea, dandu-i fiori pe sira spinarii si trimitandu-l cu gandul la cele mai rele scenarii. Se forta sa se intoarca cu spatele, stiind acum unde sa caute sursa de suflet.
  Isi inchise ochii. Da, putea sa o simta acolo, insa trebuia sa-i atraga atentia. In mod straniu, i se paru o misiune destul de dificila.
  " Fantine... Fantine. Fantine!" incepu sa strige in minte. Nu se mai obosi sa vorbeasca si fizic. Oricum nu l-ar fi ajutat la ceva.
  Incerca sa-si imagineze cum ar arata lucrurile pentru ea. Iar amintirile de mai devreme revenira, iar el le forta sa fie cat mai violente in putere. Cauta in graba o memorie de care sa se prinda, ceva sigur si stabil. Si se opri asupra unei puternice, de cand era copil.
  In camera pustie, mult prea mare si mult prea inalta chiar si pentru cei cinci locuitori ai ei, se afla un singur baiat. Hawkeye incerca sa-si creeze propria perspectiva, actuala, diferita de cea de atunci. Era in primul an la Hogwarts. Statea pe pat, cu umerii cazuti si cu privirea in pamant, cautand resemnare in ceva ce nu gasea. Usa de la dormitor se deschise, iar in camera baietilor de la Ochi-de-Soim intra o Ema mult mai tanara. Hawk observa din nou diferentele infime, dar existente. Aceasta Ema nu avea nici cearcane sub ochi, nici o duritate subtila in privire. Ochii ei, desi nu erau distanti ca in prezent, se umpleau acum cu furie. Observa din nou, cu aceeasi claritate ca si atunci, cum emotiile se schimba pe chipul ei. De la furie la resemnare, apoi la o mila obosita. Cu miscari blande, fata ii intinse o bagheta.
  " Ai mai multa grija data viitoare, Rovson. Nu se stie ce se poate intampla"
  Si in ciuda faptului ca ale sale cuvinte pareau dure si autoritare, vocea Emei reflecta o grija parinteasca. Tanara disparu pe usa, lasandu-l pe baiat in liniste, sa-si studieze bagheta. Iar atunci, Hawk-cel-din-prezent o zari. Era silueta roscovanei, chiar langa usa. Se simtea putin cam prost ca o fortase in amintirea asta. Insa scopul scuza mijloacele.
  " Fantine" spuse din nou, apropiindu-se de ea.