The words that became reality

[Ema Snow]

• Ema fusese intotdeauna tipicul de introvertita clasica. Tacea si observa, apucandu-se sa-si manifeste gandurile abia dupa ce prindea intelesurile si analiza intreaga situatie. Acum nu stia daca era vorba de oboseala, de soc sau de altceva, insa isi tinu gura, incercand sa se gandeasca la ce era urgent.
  Isi intoarse privirea spre James cand acesta vorbi. Ii lua o clipa sa raspunda.
  " Sincer, nu, nu stiu parola. Insa cred ca ne putem descurca"
  Inaintara pe coridorul pustiu, Ema ascultand pierduta sunetul pasilor lor. Inceti, dar siguri. Se uita spre Sean ocazional, verificand daca farmecele inca mai rezistau. Straniu.. Cu toate astea, isi amintea ca citise de oameni nascuti cu o oarecare rezistenta la magie. Nu prea intelesese ce anume, insa exista ceva ce consuma efectele unei vraji mai repede. Se intreba daca Sean era un astfel de om.
  In curand, ajunsera langa statuia uriasa ce pazea intrarea spre biroul directorului. Ema ridica o spranceana spre grifonul de piatra, iar el intreba, un ton lipsit de inflexiuni.
  " Parola?"
  Ema nu reactiona. Il privi cateva secunde, apoi isi duse mana spre buzunarul interior al robei. Scoase o insigna mica, din bronz, ce infatisa emblema scolii. Insa emblema Ochilor-de-Soim era singura colorata, cu albastrul specific pe fundal.
  " Ema Grace Snow, fiica lui Peter si a lui Addison. Sef de Casa pentru Ochi-de-Soim, urmasii Rowenei" spuse pe un ton scazut, dar care reusi cumva sa se mentina oficial.
  Grifonul ramase nemiscat o clipa, dar se dadu la o parte.