just by my left brain

[Ivy Thibault]

• Nina consideră puţin varianta de a-şi cere scuze şi a fugi, însă ce altceva avea de făcut? Străinul nu părea neplăcut sau ceva, iar Nina nu plănuia să-şi termine plimbarea aici, aşa că, de ce nu?
  Normal că nu apucă să spună nimic: bărbatul îşi aruncă braţul pe după gâtul ei şi o porni spre menajerie.
  
  În mod normal, ceva de genul ăsta n-ar deranja-o. De fapt, nici acum nu o deranja, doar că ea era scundă şi mică, iar mâna lui era aşa de mare, încât o făcea să pară un copil. Nina rezistă cu stoicism mâinii grele a bărbatului, până când ajunseră în magazin.
  "Mă cheamă Nina," răspunse fata printr-un zâmbet.
  
  Nina râse când Berny trânti uşa de perete. Aşa îşi imagina ea că intrau mereu supereroii într-o cameră.
  Se lovi din greşeală de o colivie şi bufniţa dinăuntru începu să croncăne şi să fâlfâie din aripi. Fata sări trei metri în sus, şi se trase departe de colivii, retrăgându-se astfel şi de sub braţul bărbatului. Bufniţele puteau să omoare! Nina sâsâi strâmbându-se la bufniţă şi îşi urmă noul prieten spre tejgheaua de la care vânjătorul privea scena suspicios.