god knows i'm not dying but i breathe now

[Isolde du Maurier]

• India privi cainele care alerga intr-o parte intr-alta si zambi, dandu-si o suvita de par care-si cazuse peste fata. Isi dadu seama ca ar fi trebuit sa-si lege parul sau ceva, fiindca asa cum era acum,pana la solduri, si drept ca muchia unui cutit, ii tot venea in fata si de fapt in toate partile de vantul care se juca cu nerusinare.
  Il privi pe individ cum se ridica si vine spre ea, si dintr-odata se simti si mai mica. La cei 1.63 ai sai, parea un elf pe langa tip care, acum isi dadea ea seama, ii era elev la Hogwarts.
  "Lasa-l, cainii mi-au inveselit mereu", raspunse ea, privind animalul cu admiratie, afland ca il cheama Caesar. '...iar acum am nevoie de ceva sa ma inveseleasca', completa in gand, incercand sa nu lase emotiile sa i se vada pe chip.
  "Nu cred ca ar trebui sa fii asa de politicos cu mine, in definitiv, avem cam aceeasi varsta."
  Nu stia daca sa i se adreseze politicos sau nu, asa ca decise sa nu i se mai adreseze deloc. Cel putin pentru moment.