Tired

[Georgia Harris]

"De ce inca sunt aici?" se intreba Georgya confuza.
Ofta. Gundul ii fugi la Ryan si la cearta de aseara. Dupa cate facuse pentru el cum putea sa o trateze intr-un astfel de mod? Daca nu ar fi fost el si-ar fi petrecut Craciunul in munti, printre dragoni... cu familia, asa cum si-a dorit mereu. Nici macar nu dorea sa isi imagineze fetele parintilor sai cand au citit scrisoarea Georgyei, mult prea scurta si scrisa in graba, in care le spunea, fara a da vreun motiv ca renunta la expeditia pe care o visase de cand se stia, pentru care si-a rugat parintii veri si ierni la rand si isi petrece Craciunul la Castel.
Se saturase de tot. Asta era motivul pentru care inca se afla pe coridor, daca s-ar fi intors in Turn si-ar fi reluat viata atat de complicata impreuna cu toate problemele splimentare pe care i le aducea. Ii era atat de greu sa vorbeasca cu cineva acum. Pentru ca asta este viata. Cand incerci sa vorbesti cu cineva despre viata, intamplari, probleme, bucurii, fara a-i da detalii despre alte persoane, detalii memorabile sau macar fara a-i oferi cateva informatii convidentiale pe care sa le poata transmite intregii planete, esti pur si simplu un ciudat. Poate pentru ca unii oamenii se hranesc cu barfe. Pacat ca sunt tot mai multi.
De ce trebuia sa fie atat de complicat? De ce lucrurile nu puteau fi macar un pic mai simple? Ii era atat de dor de Dayana, ea ar fi stiut ce sa ii spuna intr-un astel de moment. Fata parca o auzea spunand: "Stresule, nu mai fi suparata. Nu esti stresanta cand esti suparata! Si rolul tau de stres e sa stresezi, sa ma stresezi, asa ca revino-ti!"
Cineva era in spatele sau. Cum de nu l-a auzit venind? Ce ciudat... Tocmai spusese ceva. Dar ce? Isi sterse rapid cele doua lacrimi care se indreptau rapid spre barbie.
"Ce?.. Cum? Ce ai spus? " intreba Georgya.
Fata se intoarse. In fata ei statea un baiat. Uitandu-se la roba lui vazu ca era la Ochi-de- Soim. Incerca sa ii spuna ceva, dar se bloca. O, Doamne, de ce se holba la el?! Clipi apasat de cateva ori, apoi isi sutura putin capul.
"Hmm...Mm... Da..sunt bine...." spuse fata, care realizase cee ce tocmai o intrebase, incercand sa nu se balbaie prea rau.