What? Where am I?

[Berny McNair]

"Haha! Auzi la ea...SOTIE!" rabufni in ras femeia, deschizandu-si gura exagerat de mare "Daca as fi sotia lui crezi ca l-as lasa sa umble noaptea si sa sarute eleve minore?"

Berny observa urma de frica din ochii lui Iris precum si reactia ei la aceste insulte indirecte pe care i le arunca femeia din fata lor.
"Camelia, inceteaza!" tipa vrajitorul indreptandu-si bagheta spre ea. Femeia se intoarse si ii zambi sarcastic.
"Stii? Arati mult mai bine acum decat atunci cand ma curtai si imi aduceai flori noaptea prin biblioteca." raspunse Camelia apropiindu-se de el mirosindu-i gatul si sarutandu-l scurt fara rusine.
Berny simti un val de placere dar incerca sa se tina puternic. Ea stia ca punctul lui sensibil este pe gat. Stia ca atunci cand este atins acolo sau sarutat, incepe sa innebuneasca si sa se lase dus de val. Incerca sa isi revina iar cu o forta incredibila o impinse pana departe.
"Nu ma mai tine asa! Spune-mi ce vrei si de ce m-ai adus in halul asta?" Urla vrajitorul aratand cu bagheta ranile care se vedeau pe dupa camasa descheiata.

Camelia continua sa rada miscandu-se incet dintr-un colt in altul al camerei. Barbatii din spatele ei stateau si o priveau orbeste asteptand din moment in moment un semn al acesteia.
"M-ai facut sa sufar pe vremea cand eram o copila. Eram o biata copila de anul sapte de care tu ai profitat pentru a ajunge la prietena mea cea mai buna. Dupa ce m-ai lasat ca un caine in ploaie, nici macar nu ai venit sa iti ceri scuze. Anna, pentru care m-ai folosit ti-a daruit tie ceva la care am tinut eu foarte mult. Pe langa faptul ca mi te-a luat pe tine, mi-a luat si acel lucru care avea un loc important in inima mea si ti l-a daruit tie. Nu o invinovatesc pe ea deoarece tu nu stii sa iubesti o persoana. Tu doar te folosesti de orice pentru a-ti satisface placerile." Vrajitoarea parea ca incepe sa planga, dar privind-o mai bine, fata ei era schimonosita din cauza rautatii pe care o avea in suflet.
"Am venit sa imi dai inapoi pandantivul cu rubin pe care Anna ti l-a dat acum cinci ani precum sa ma si razbun pe tine."

Berny privi uimit. Stia despre ce vorbeste dar pandantivul respectiv nu mai era in posesia lui de multa vreme. Il pierduse probabil prin patul unei fete sau prin orice loc prin care trecuse. Nici nu isi mai aducea aminte cum arata, decat piatra rosie care stralucea puternic in lumina soarelui. I se parea o nebunie ca un om sa vina dupa atata timp doar pentru a recupera un pandantiv. Pana la urma era doar o pietricica.
"Nu o asculta!" ii zise vrajitorul lui Iris care privea tacuta tot ce se intampla. Stia ca vrajitoarea avea dreptate dar nu in toate privintele. Niciodata nu s-a folosit de o fata doar pentru a-si satisface nevoile. In schimb, ceea ce ii facuse el ei era intrutotul adevarat dar avea zeci de scuze. Pe langa faptul ca era doar un copil, avea si multe alte probleme pe cap la vremea aceea.