all monsters are human

[Lexie Stryder]

• Lexie îl privi pe Raphael cu un oarecare scepticism.
  'Nu ştiu dacă ai vreun drept asupra proprietăţilor lui,' murmură ea, mai mult pentru sine.
  Îşi puse braţele în piept, privind casa. Era uşor melancolică când se gândea că ar fi putut să fie acolo chiar şi în acel moment.
  Zâmbi.
  'Ei bine, îmi pare rău că nu se ridică la nivelul aşteptărilor tale, Sire,' spuse, făcând o plecăciune în batjocură şi zâmbindu-i amuzată lui Raphael. 'Dacă vrei, te poţi întoarce la locuitul pe străzi în loc să accepţi căldura acestei umile cocioabe.'
  Sincer, nu o afecta foarte tare indolenţa şi atitudinea de totul-mi-se-cuvine a lui Raphael. Dar simţea o plăcere ciudată în a-l tachina. Poate chiar pentru motivul că nu se lăsa atât de uşor înfrânt.