The words that became reality

[James Bradley]

James se bucura cand vazu ca grifonul se dadu la o parte, se sperie un pic ca vor trebui sa astepte acolo. Totusi mica lui bucurie fu de scurta durata, fiindca Sean facu cateva miscari bruste si se dadu jos de pe spatele lui James, luand-o la fuga pe coridor. Baiatul astepta putin sa isi revina din soc, era mirat deaorece acum Capitanul nu se mai miscase incet ca inainte. Apoi ii trecu un fior pe sira spinarii, dandu-si seama ca Sean era de mult trez insa astepta momentul potrivit pentru a o lua la sanatoasa. Insa nu asta il infiora pe James, ci faptul ca daca Capitanul ar fi ramas cu cutitul la el,soimeanul era probabil mort acum. Realizand cateva momente mai tarziu ca Sean ii lua si cutitul cand se dadu jos, James nu mai astepta inca o se cunda, o lua la goana dupa Captian, stiind acum ce putea sa faca. Oricum Sean avea un avans mare, insa James incerca sa il ajunga, auzind la inceput strigatele lui Emma apoi pasii, insa nu avea timp sa se intaorca.

Cand dadu coltul la un moment dat, simti o durere insuportabila la nivelul nasului si apoi simti cum se prabuseste la pamant, cu stelele de-asupra capului. Sean l-a pocnit, era sigur, insa nu se astepta ca acest Capitan sa il astepte dupa un colt numai ca sa il faca una cu pamantul.
"Acum baiete, iti voi arata ca si Noni pot fi foarte puternici", suiera Sean pe un ton infiorator. "Te voi invata ca cuvintele chiar devin realitate." James spera numai ca Emma nu a facut greseala de a-l urma pana acolo.