How cold it is outside...

[Lexie Stryder]

• Lexie încuviinţă la auzul cuvintelor lui. Deci lucra la Minister. Se întrebă pentru o clipă ce fel de oameni se aflau în Minister. Viperinei îi fusese mereu frică să pună piciorul în acel loc. Prea multe lucruri intimidante şi persoane care se credeau de zeci de ori mai mari ca ea. Se simţea prea mică acolo. Ştia că era o greşeală, să evite să iasă din micuţul ei Univers, însă îi era foarte greu să se găsească înconjurată de oameni, nu neapărat străini, dar care o considerau o ţâncă care nu ştie ce are de făcut niciodată.
  Între cei doi necunoscuţi se lăsă o scurtă tăcere, timp în care Lexie îi arunca priviri furişe bărbatului. Arăta ca cineva de la Minister. Şi numele Bernard i se potrivea. Era clar un Bernard. Trebuia să recunoască că o anumită parte din ea se simţea flatată de ieşirea lui de mai devreme. CHiar dacă majoritatea paticulelor din corpul ei strigau în semn de protest, nu putea să nu se simtă mândră de faptul că erau bărbaţi care o considerau frumoasă.
  Gândurile ei fură întrerupte de vocea lui Bernard, iar Lexie îşi ridică instinctiv privirea spre el.
  Îi ascultă vorbele cu un oarecare amuzament, însă se înmuie considerabil. Nu era nimic mai bun decât atunci când un bărbat îşi recunoştea vina.
  'Hei, e în regulă,' spuse viperina cu un zâmbet. Aproape imediat îşi dădu seama că Bernard avea din nou acea privire când se uita la ea. 'Termină,' spuse, râzând. Avea impresia că trebuie să se acopere cu ceva.