Cat-astrophe

[Colin Hawkeye Rovson]

• Isi scoase limba la Ema, bucurandu-se ca nu putea sa-l vada. Desi, daca statea sa se gandeasca, nu se ocupase de 'detentia' aia... Ii veni sa injure, gandindu-se ca daca Ema isi amintise acum, avea sa-si aminteasca si dupa toata povestea asta.
  Colin din trecut ranji cand Lex vorbi. Era un fel de scapa-oaia si, chiar daca era in gluma, putea pune pariu ca nu se putea abtine.
  " Depinde, Lexie" zambi.
  Lui Hawk i se paru mai mult decat ciudat sa se vada zambind. Se simtea ca o fantoma venita sa bantuie.
  " Incercam sa fac cateva legaturi intre formele transfigurate si animagi. Cred ca se poate realiza acelasi sistem... Ok, nu stiu cum sa va explic" recunoscu intr-un final cu un raset usor.
  Baiatul isi intinse mana si lua cartea din prinderea Emei, punand-o inapoi pe masa si cautand iar pagina. Se opri si impinse volumul spre Lexie. Hawkeye simti nevoia sa vada si incerca sa se catere cat mai in liniste posibil pe masa. Isi desprinse coada si urca pe scaun, langa... el cel din trecut, apoi pe masa. Se pozitiona in cel mai indepartat colt posibil in care inca putea vedea si se uita prudent la propriul chip uman. Daca omul observase ceva, atunci nu lasa sa se vada. Desi ochii ii erau putin cam duri.