Beside books

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye ridica din umeri. Se simtea aiurea pentru ca el nu reusise niciodata sa fie atat de 'deschis'. Si niciodata nu a putut fi poetic. El era genul calculat, logic, cu mare respect pentru stiinta. Dar, intr-un final, realizase -cu o oarecare durere in orgoliu, dar si cu un soi de fascinatie- ca stiinta nu putea explica totul. Iar dragostea nu era doar un soi de legaturi chimice petrecute in interiorul unei persoane, in ciuda expresiei cu 'chimia'.
  " Depinde, Irine. Uneori, pot sa astepti, iar dragostea asta sa nu treaca pe langa tine. Uneori e bine sa o cauti chiar tu. Sa te pregatesti sufleteste, sa realizezi cand esti gata si sa pornesti la drum cu gandul ca, in cazul unei infrangeri, stii macar ca ai incercat. Pana la urma, asa sta treaba in toate situatiile."
  Nu e niciodata o pierdere sa incerci. Asta era destul de clar, in toate sensurile posibile si imposibile.
  Il amuza faptul ca statea in biblioteca, vorbind cu o fata despre dragoste. Incerca sa nu se gandeasca la cat de coerent si precis era in explicatia propriilor pareri; nu ar fi cazut bine ca partenerul de conversatie sa nu inteleaga sau sa fie bagat in ceata.
  " Pari sa stii multe despre asta. E doar din carti?"