Never go back

[Isolde du Maurier]

• India isi incheie ultimii nasturi ai paltonului negru, lung si in stil militaresc, si iesi din casa, fericita sa calce pe zapada neatinsa pana atunci cu ghetele ei negre, care contrastau atat de puternic in comporatie cu omatul. I se parea ca astazi ninsese mai mult ca niciodata, si nu isi putea inchipui ziua altfel decat cu o plimbare prin Hogsmeade. Era intr-o stare buna si avea, dupa foarte mult timp, din nou pofta de viata. Evenimentele din ultimele luni o devastasera, facand-o sa se simta ca un mare imperiu in ruine, si avea mare nevoie sa se reculeaga si sa se regaseasca. Avea nevoie de o pauza de la tot ce insemna viata, fiindca nu mai putea cu nici un chip sa isi dea seama cum anume ar putea sa supravietuiasca.
  Intra in prima cafenea care ii iesi in cale, dorind sa bea ceva cald inainte de a porni in expeditia sa inzapezita, insa la prima cercetare a meselor aproape ca lesina. Ramase in prag, inghetate, nestiind ce anume sa faca, si intrebandu-se intruna de ce trebuia sa confrunte trecutul tocmai in acea zi. Nu se simtea pregatita si era si asa destul de vinovata pentru ca intrerupsese contactul cu toti cei din jurul ei. Tinea mereu sa anunte cat de singura era, insa nu isi daduse seama ca de fapt si ea era vinovata in anumite situatii. Luandu-si inima in dinti, se apropie de locul unde statea el, simtind cum aceasta avea sa-i cedeze in cel mai scurt timp daca nu va lua un loc. Fu usurata ca el nu o putea vedea, intrucat statea cu spatele la ea, si inghitind in sec, ii puse o mana pe umar. Insa nu avu puterea sa scoata un singur cuvant, si ramase acolo, in picioare, asteptand ca el ori sa o ignore, ori sa se intoarca.