glory brings us pleasure

[Colin Hawkeye Rovson]

• Dadu sa inainteze odata cu Viperina, dar simti mana Adei pe a lui si ramase nemiscat. Ii raspunse la gest, strandan-o la randul lui usor de degete si zambind linistit. Totul avea sa fie bine. Si daca nu, atunci aveau sa se descurce. Ce contau o mica ghidusie si cateva ore de detentie?
  Hawkeye o urmari cu privirea pe Lexie. Inca ii era recunoscator pentru toata faza cu pisica, dar nu asta il impingea acum de la spate ca sa o urmeze. Nu, era o emotie noua, dar cu radacini cunoscute. Era curios ca intotdeauna. Si tanjea sa o ia la fuga pentru a gasi cartile in care se tinea evidenta vrajitorilor. Pentru ca murea de nerabdare sa-si descopere trecutul. Stia ca tatal lui era irlandez, asa cum stia ca mama sa avea origini galice. Insa ce era mai departe de asta nu avea habar. Toata copilaria primise 'pe paine' cultura tavernistilor si a cantatorilor la bodhrán. Invatase sa respecte legaturile stravechi si cultura din care facea, desi numai pe jumatate, parte. Iar acum isi dorea sa afle ceva mai individualizator. Sa vada cum fusesera Rovsonii si Aetheldaegii cu ani si ani in urma. Oare existau certuri intre neamuri? Dorinte de strivire? Un eveniment de bunatate? Stia sigur ca nu l-ar deranja sa afle ceva mai negativ. Pana la urma, in orice istorie exista o oaie neagra.
  Se uita la Ada si ii zambi iar, ridicand usor din sprancene in directia Sectorului Interzis. Cu pasi mici, dar siguri, porni pe urmele Viperinei.