Cat-astrophe

[Colin Hawkeye Rovson]

• Isi inclina capul pentru a cerceta notitele. Observa figurile pe care le desenase cu atata timp in urma, schitate in stangacia sa total lipsita de talent. Initial, erau schite cu anatomia unui soarece, taiate cu linii apasate. Urmau cainii, de asemenea taiati datorita tipului lor de vedere. Avea nevoie de culori, nu de o perspectiva alb-negru. Imaginea unei pasari nici nu se mai obosise sa o mai taie. Picase din start datorita complexitatii legate de oase. Ramasese asadar pisica.
  " Oh, haide, Lex! Ce poate merge rau?" izbucni amuzata versiunea sa din trecut. Se uita cu ochi nesiguri spre propriul chip. Intotdeauna fusese asa incapatanat?
  Se misca usor pe masa, cu intentia de a lua foaia cu vraja. Stia cat de mult statuse sa o gaseasca si cat de mult se straduise sa o scrie corect. Daca ar fi 'pierdut' foaia aia... Insa in atentia sa, coada se misca dupa propria voita. Lovi bagheta de pe masa, nu prea tare, dar suficient incat sa o faca sa se rostogoleasca si sa cada. Hawk incremeni si inghiti in sec, uitandu-se cum mana celui din trecut se intinde in recuperare. Ceea ce intampina piciorul din spate, pisicesc. Pisoiul se retrase imediat in cel mai indepartat colt al mesei, in timp ce pustiul ramase complet nemiscat, cu degetele inghetate in a cauta ceva ce nu mai era acolo. Nimeni nu scoase un cuvant, iar Hawkeye facu o promisiune sa nu se mai miste. Poate nici sa mai respire... Decat ocazional.
  " Ce faceti voi, de fapt?" veni vocea Soimeanului dupa cateva secunde de liniste mormantala. Puse bagheta la loc si isi fixa cu incapatanare privirea in lemnul mesei, ochii albastri tulburati de intrebari si suspiciuni.