The words that became reality

[Ema Snow]

• Isi inghiti cuvintele si incerca sa nu-l dea de gol pe James. Facu tot posibilul ca privirea Capitanului sa ramana asupra ei. Cand sunetul bolnav ii ajunse la urechi, Ema isi inchise ochii, ascultand cum barbatul se prabuseste la pamant. Ii lua cateva secunde sa-si recompuna masca de neutralitate, dar in final se uita spre Soimean.
  " Nu mai ezitam" raspunse simplu si isi ridica bagheta.
  Mai multe funii se impletira pe membrele lui Sean, strangandu-se cu forta in jurul lor. Ema se incrunta. Nu conta daca isi mai revenea sau nu. Macar de data asta era legat fedeles. Isi dadu un sut mental, gandindu-se ca ar fi trebuit sa faca asta mai de ceva vreme.
  Pasi peste trupul barbatului si isi duse fara sa ezite mana sub barbia lui James, miscandu-i capul usor.
  " Nu te misca" murmura bland.
  Isi prinse bagheta de curelusa ceasului, pozitionand-o in asa fel incat varful sa ii vina in palma. Cu cateva cuvinte soptite, Soimeanca atinse cat de usor putu nasul tanarului. Varful baghetei straluci, iar lumina aproape lichida se prelinse pe degetele ei, pana pe pielea Soimeanului. Isi retrase mana o clipa mai tarziu, analizand cu atentie.
  " E posibil sa te simti putin ametit, dar nu va dura mult" murmura ea si isi apuca cum trebuie bagheta.