Tired

[Georgia Harris]

"Da, sunt sigura." spuse fata, de data asta promt. " Doar ca imi pari cunoscut."
Desi isi dorea sa se descarce cuiva, fata nu isi putea incalca una din cele mai importante reguli pe care si-le facuse:"Niciodata sa nu te plangi.". Chiar daca in mintea sa stiga tare si clar: "Nu, nu sunt bine!!!", a ales sa nu se planga. De ce? Simplu, pentru ca i s-ar fi parut penibil sa isi puna toata frustrarea pe tava in fata unui strain care cel mai probabil o intrebase din politete. Chiar a apreciat gestul baiatului, poate ca si din acest motiv a ales sa nu ii umple capul cu probleme ei.
Era atat de ciudat... Semana cu cineva, dar nu isi putea da seama cu cine. Nu se asemana doar prin trasaturi fizice, se asemana cu persoana aceea si prin felul de a vorbi sau prin gesturile pe care le facea baiatul.
Fata era sigura ca nu il mai vorbise niciodata, dar in mintea sa isi facu loc un mic sentiment de deja vu. Poate il mai vazuse pe coridoare sau poate chiar fusesera colegi la una din orele de curs, dar asta nu explica nimic. Ii parea ca baiatul seamana cu cineva mai cunoscut, iar faptul ca nu stia cu cine anume o scotea din minti.
Dandu-si seama ca probabil se uita intr-un mod si mai ciudat ca inainte -daca era posibil- si ca arata ca o nebuna, Cercetasa se stradui sa revina cu picioarele pe pamant.
" Scuze, nu m'am prezentat." spuse fata, iar dupa un moment: "Eu sunt Georgya de la Cercetasi."
Ura sa se prezinte in fata celor de varsta asemanatoare cu intreg numele. I se parea prea formal.