Cat-astrophe

[Colin Hawkeye Rovson]

• Observa in liniste cum celalalt el o priveste pe Viperina cu ochi nesiguri. O mica cuta ii aparuse intre sprancene. Intr-un final, se vazu cum ofteaza.
  " Era pe undeva o vraja de inversare. Si cred ca pot sa o controlez. Adica, nu vad ce nu ar functiona... Dar.. "
  Se opri, privind in jurul sau, de parca incerca sa gaseasca ceva ce pierduse de curand. Ofta.
  " Dar poti sta linistita. Cred ca renunt, macar pentru o vreme..."
  Din coltul unde statea, Colin se intreba daca el ar fi procedat asa. Incerca sa-si vaneze propria minte si sa-si dea seama daca planuia ceva pentru mai tarziu. Se lamuri abia cand baiatul inchise cartile in fata sa si stranse foile cu notite, indesandu-le in ghiozdan. Probabil analiza seriozitatea din vocea lui Lexie si cauta un motiv in spatele actiunii. Dar, din cate se parea, nu gasea ceva care sa nu sfideze legile naturalului. Deci nu gasea nimic, daca era sa ia in considerare propria reputatie.
  Il surprinse sa-si vada versiunea din trecut ranjind brusc.
  " Ah! Lex! Multumesc" incepu el. " ... Pentru incredere"
  Hawkeye se stramba incet, pana isi vazu mustatile cu coada ochiului. Probabil ca ar fi trebuit sa plece inainte ca Ema din trecut sa apara. Se intreba ce avea sa se intample acum, cand intervenisera in trecut. Cum avea sa fie timpul lor. Incerca sa se apropie de fete, insa se trezi blocat de mainile Soimeanului. Nu putea trece fara sa-l atinga. Nu inca.