one step closer

[Alys Blair Wymarc]

• Dar ce urat din partea lui sa nu serveasca ceva, era din partea casei, de ce nu profita? Se temea ca mintea lui sa nu fie mai incetosata decat ii era deja de prezenta ei? Asta o amuza ,si o binedispunea in acelasi timp.Ii convenea de minune cand era placuta de sexul masculin ,si urata de cel feminin.Ce sa faca daca soarta o inzestrase cu o asa frumusete si putere? Nu era ea vinovata, dar multi o considerau un monstru, unul care le lua mintile , doar ca sa faca ce dorea din ei, pana cand se satura si ii arunca la cos. Da, era o astfel de femeie, fara scrupule, dar asta se datora si faptului ca nimic nu era real, de ce ar suferi dupa ea daca nici macar nu exista un sentiment cat de mic acolo ?
  Lys ar trebui sa se simta revoltata pentru ca toti cei care roiau in jurul ei aveau intenti neortodoxe.
  
  Nu, dar nu isi gresise tinta, Alain poate nu era un detectiv particular, dar putea face o exceptie pentru ea nu? Cu atat mai bine ,dupa parerea ei puse mana pe pestisorul de aur, asta si pentru ca barbatul incerca din rasputeri sa nu-i cada in mreje.
  "Mie nu-mi pare rau, vreau sa fii detectivul meu personal, al meu" o spuse fara nici o remuscare , si fara sa stea prea mult pe ganduri .
  Ii placea ca totul era ascuns de urechile privitorilor,si ca tinea discutia sa fie cat se poate de privata, departe de cei curiosi.
  Avea tupeu ,sau cel putin credea ca era destul de puternic sa isi permita o apropiere.
  " Cere si ti se va da, trebuie sa fie ceva ce iti doresti foarte mult , si nu-ti sta in puteri." trebuia sa fie, toti aveau ceva . Se rezema de masa cu coatele ,ridicandu-se putin ,deajuns ca chipul blondinei sa fie foarte aproape de barbat.