stop and listen

[Ivy Thibault]

• Nina îl privi pe Colin şi îi zâmbi. Dacă ea ar fii avut conştiinţa asta la 17 ani, probabil că ar fii scăpat-o de o grămadă de probleme...
  Îi puse mâna pe cot, pentru că trebuia să se străduiască să ajungă mai sus, şi îl bătu consolator.
  "Crede-mă dosarul meu e mult mai murdar şi, după o lungă perioadă întunecată, am găsit iertarea," îi spuse ea, cu un zâmbet.
  
  Se refera la perioada aceea de după Kurt, perioada după ce îşi dăduse seama că ajunsese femeie divorţată şi cu copii morţi la douăzeci de ani. Şi cel mai rău era că ştia că meritase asta. Pentru că ea distruse atâtea familii, trebuise ca şi familia ei să fie distrusă, nu? Era corect şi Nina nu o nega.
  
  Aşa că acum totul se rezuma la auto-apărare şi, în cele din urmă, dacă se ajungea la război, protejarea persoanelor şi locurilor dragi. Şi tot ce simţea acum era pur dezgust, nu plăcere şi putere, aşa cum obişnuia. Sau cum o învăţase Kurt.