god knows i'm not dying but i breathe now

[Charles Duncan]

"Da? "intrebase el curioasa si brusc foarte atent, "Cine este aceasta colega a mea?"
Incerca sa se gandeasca la cineva anume dar nu ii veni nimeni in cap deoarece avea prea multe tipe in cap si brusc se facu o varza in mintea lui incurcandu-le.In fine,nici nu stia de ce incearca sa isi ocupe mintea cu asta, asa ca renunta.
O privi pe ascuns cateva clipe, si fusese atat de atent cu gesturile lui inca oricum nimeni nu si-ar fi dat seama ce vrea de fapt sa faca numai eventual daca s-ar baga in mintea lui, lucru imposibil la cat de bun era in a-si inchide mintea. Intotdeauna o admirase pe profa asta, chiar daca materia pe care o peda ea nu prea il interesafoarte tare, cu toate ca notele ii erau bune.. Poate din cauza ca era asa de tanara si frumoasa iar ea isi pierdea vremea predand in Hogwarts cand erau lucruri mult mai bune de facutla varsta ei.
"Daca vreau sa fiu cineva important?" intreba el usor confuz, incruntandu-se si gandindu-se putin la intrebarea ei.
" Voi fi cineva important!"
Tonul lui era unul hotarat..si chiar daca cine foarte cunoscut si apropiat lui l-ar fi luat in ras, pentru un necunoscut sau o simpla cunostiinta era usor amenintator cu privire la faptele lui viitoare. Stia de ce era in stare, stia ce trebuie sa faca...Ii ramanea doar...s-o faca.
Tu cum de..esti profesoara la varsta ta? De c enu faci altceva? De ce nu te duci in lume? Bine, nu ca nu m-ar deranja ca profa mea preferata sa plece, dar serios acum, in locul tau n-as sta la Hogwarts!"
Lejeritatea cu care vorbea ea despre modul in care avea sa moara si la fel, si tonul pe care rostise acele cuvinte il amuza foarte tare. N-avea el treaba cu astea, lui nepasandu-i de moarte si nefiindu-i frica su asa, insa din nou, privind o femeie cum era ea, care sa vorbeasca asa, i se parea foarte ciudat. Asa ca, pierzandu-si privirea undeva in departarea marii involburate si gandurile odata cu ea, rostise mecanic:
"Dar stiu ca esti foarte..optimista...Atata timp cat nu te omoara nimeni, ma gandesc ca nu e asa de rau.." temrina el, ridicand din umeri si in cele din urma asezandu-sepe nisip.
Caesar, vazandu-l jos, sari din nou la el, vrand sa i se acorde importanta, insa dandu-sis ama ca n-are cu cine, Charles fiind mai interesat sa vorbeasca cu ea si sa priveasca marea, se muta din nou langa India, dar de data asta era mult mai cuminte, cerandu-i sa-l mangaie si sa-i ofere afectiune.