red

[Ada McNair]

Ada observa cum Colin o goneste spre usa de la iesire. Il cautase toata ziua in speranta ca ii poate imprumuta manualul de Transfigurari din anul sase. Trebuia sa termine o tema pana la sfarsitul weekendului ce cuprindea lectiile de anul trecut iar cum ea un an lipsise, din mintea ei se stersese orice urma de informatie.
"HEI! Poti sa...?" tipa Ada din capatul celalalt al Camerei de Zi al Ochilor-De-Soim, dar era prea tarziu. Baiatul deschise usa si pleca fara sa o auda pe soimeanca ce se chinuia disperata sa-i atraga atentia dand din maini si tipandu-i numele.

Disperata din cauza temei, Ada alerga dupa el. Bineinteles ca la fiecare cotitura el era cu cativa pasi inaintea ei si nu reusi sa-l prinda. Il privi cum se opreste in dreptul unui geam si citeste ceva, dupa care isi continua drumul. Obosise sa mai alerge dupa el, dar era extrem de curioasa ce anume a gasit Colin atat de interesant scris pe acel geam. Facand inca cativa pasi, observa un pergament pe ale carui fibre tari scria cu un scris extrem de frumos si ordonat 'Camera Necesitatii' . Bineinteles ca ea nu avea sa lipseasca de acolo oricat de secreta ar fi fost intalnirea. Pana la urma urmei, daca nu avea voie sa vina, nu s-ar fi aflat un biletel in mijlocul castelului unde sa scrie ora si locatia.

Ada cobori repede din turnul Ochilor-De-Soim, ajunsese in cladirea principala si urca din nou treptele.
'Detest drumurile astea lungi. Este mai rau decat in Londra...' isi zise Ada in gand. Niciodata nu i-a placut sa se plimbe, sau sa parcurga distante mari. O oboseau prea tare. Ea era o persoana sedentara careia ii placea sa-si petreaca cea mai mare parte din timp stand in pat sau pe scaun.
Dupa inca cateva minute teribile de mers, Ada ajunsese la etajul sapte. Se uita atenta la peretele gol din fata ei, strabandu-se in toate felurile in speranta ca in fata ei o sa apara o usa. Mereu auzise tot felul de povesti despre camera asta, dar niciodata in sapte ani nu avusese timip sa o incerce. Ii era prea lene sa urce sapte etaje doar ca sa viziteze o camera.
"Cum naiba fac sa apara o usa?" zise Ada dand din picioare nervoasa. Incercand sa bata in perete, sa tranteasca cu papucii in el, sa-l bata cu bagheta, nu reusise sa faca sa apara nici o usa. Renuntand, se aseza incercand sa nu se enerveze prea tare, in fund langa perete. Pana la urma avea sa iasa sau sa intre cineva.