Cat-astrophe

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se vazu cum se incrunta. Ceva potiune pentru ceva problema? Il amuza si il speria pana la oase in acelasi timp. In schimb, le urmari cu privirea pe cele doua, simtind cum panica se ridica din ce in ce mai mult in el. Isi dorea sa le atraga atentia ca nu era langa ele. Isi dorea sa le strige, sa sasaie spre ele sau macar sa miaune, desi era perfect constient ca nu mai scotea sunetele alea verosimile acum. Se intoarse si se uita in jos. Poate ca daca sarea de pe masa...
  Ateriza cu un buf! si ingheta, uitandu-se in sus la versiunea sa din trecut. Clar banuia ca ceva nu e in ordinea fireasca, dar nu parea prea dornic sa afle. Si daca statea sa se gandeasca, Hawkeye ar fi procedat la fel in locul lui. Ce tot vorbea? Doar erau aceeasi persoana, din timpuri diferite. El unu' ar fi asteptat pana cand Lexie si Ema i-ar fi impartasit secretul. Sau orice era.
  Merse pe varfurile celor patru labe pana la coltul raftului, apoi o tuli dupa fete. Se impiedica de cateva ori, dar deja nu mai conta.
  " He...heh..." facu in soapta, oprindu-se langa piciorul drept al Viperinei si cel al stang al Soimencei. Se lasa anemic pe jos, bucurandu-se de aerul ce-i intra in plamani. Totul avea sa fie in regula. Aveau sa revina la locurile lor.