Tired

[Georgia Harris]

Tacerea se lasa intre cei doi. Georgia incepu sa se afunde in ganduri. Avea senzatia ca uitase cev...O, nu! Uitase sa ii trimita bufnita Dayanei... Era sigura ca nu se va supara, dar era la fel de sigura ca in ziua urmaroare fata va astepta aceea bufnita cu mare nerabdare, asta era motivu pentru care ii parea atat de rau ca uitase de scrisoare.
Putin nesigura Cercetasa se scotoci prin buzunare si scoase un carnetel imbracat in piele maro si o pana neobisnuit de mica. Isi nota ceva inauntru, apoi astepta ca literele sa se amestece intre ele inainte de al inchide. Era un cadou de la tatal sau. Scriai ceva si literele se amestecau, formand un cod. Puteai descifra ce scrie doar daca scriai cuvantul la care se gandise posesorul atunci, era un fel de cuvant cheie. Problema era ca aceste cuvinte erau schimbate la fiecare 24 de pagini. Georgia isi alesese o fraza, pentru ea foarte usor de retinul si folosea pe post de cuvinte cheie, pe rand, toate cuvintele din acea fraza. Dar care era aceea nimeni inafara fetei nu mai stia si nici nu credea ca cineva ar putea fi atat de ciudat incat sa ghiceasca.
Unul dintre ei trebuia sa inceapa o discutie, dar nu era prea sigura ca dorea sa fie ea aceea. Se simtea destul de ciudat, mai ales pentru ca si Hawkeye ii spusese ca avea si el impresia ca o cunoaste pe fata de undeva. Trebuia sa inceapa legandu-se de un lucru banal, pentru ca continuarea la nesfarsit a discutiei "te cunosc si ma cunosti...dintr-o alta viata sau asa ceva", daca tot nu isi puteau da seama de unde, era mult mai mult decat ciudata si ar fi ajuns mai plictisitoare decat o mie de intrebari stupide.
"Deci, in ce an esti?" il intreba Georgia, " Eu sunt in anul trei." continua ea.