where my demons hide

[Lexie Stryder]

• Lexie îl privi pe băiat cu un oarecare scepticism, însă trebuia să recunoască faptul că era uşor amuzată de atitudinea lui. Îş observase de ceva timp pentru faptul că era foarte gălăgios. Oriunde era, trebuia să îşi facă simţită prezenţa. Lucru care pentru Lexie personal nu fusese niciodată o idee atrăgătoare. Ura să fie în centrul atenţiei, şi mai ales într-un cerc de oameni pe care nu îi cunoştea suficient de bine.
  Cu toate astea, putea spune că simţea o oarecare admiraţie pentru persoanele încrezătoare.
  Îşi adânci mâinile în buzunarele hainei şi strâmbă din nas la auzul cuvintelor lui.
  'Eh, trebuie să recunoşti că e cam trist,' spuse, ridicând din umeri. 'Dacă nu pentru tine, atunci pentru părinţii tăi. Nu ştiu dacă îţi dai seama cât îi răneşti.' Lexie zâmbi trist, însă îşi reveni imediat. Nu voia ca Charles să creadă că e o bătrână înţeleaptă, care nu ştie decât să povăţuiască tinerii. Ridică din sprâncene. 'Mă iubesc suficient de mult încât să îmi placă să stau singură,' glumi ea, cu un zâmbet. Adevărul era că voia să evite întrebarea şi nici ea nu ştia motivul.