Dirty Hands

[Fantine Tholomyes]

I se parea ca orice rau care o ameninta semana cu o cobra.Atunci, imaginatia sa colabora cu raul.Il vedea ridicandu-se incet ca o cobra leganandu-si trupul serpuitor, sprijinindu-se pe coada, latindu-si capul, scotand limba si fluturand-o amenintator.Raul, ce purta o masca intunecata o privea fix, cu ochi hipnotici, o fascina si astepta clipa cand avea sa dea atacul fulgerator.Acel ultim atac avea sa-i distruga fericirea si sperana in mici bucatele.Se legana in jurul ei, ca in jurul unei victime ce tipa disperat.Tipatul ei era insasi disperarea...
Acum se gaseau fata in fata, ca pentru o lupta finele, o lupta a binelui si raului.O lupta a intunericului si luminii, a vietii si mortii...
Iar ea...Menirea ei era sa i se impotriveasca, sa-si scoata coltii si sa-i sfartiuce corpul lucios de smoala...

Era prea slaba...

Mai era vocea aceea blanda pe care o iubea la infinit si pe care o ura in acelasi timp-vocea lui Colin care o implora sa-l scape de gandurile sinistre care ii provocau durere, ganduri straine pe care le simtea la fel de puternice ca si cel care le inventase, la fel ca si Fantine...
Il iubea prea mult ca sa mai continuie in felul acela, ca o ipocrita care nu doar intrase cu forta in sufletul lui, dar continua sa-i provoace durere.
"Cols, Cols, incepu ea epuizata, pe un ton sumbru si trist...Cols, scoate-ma de-aici ... Cols, te implor!"
Se ghemui in cel mai indepartat colt sin sufletui baiatului, incercand sa se indeparteze tot mai mult de sufletul lui...Nu voia sa-l faca sa sufere!Delira...
Iarta-ma!
Iarta-ma!
Iartama!