The words that became reality

[James Bradley]

James injura din nou incet, incercand sa nu fie auzit. Perfect, trebuiau sa se intoarca de unde au venit. Sincer nu mai credea ca il va putea cara pe Sean din nou pana acolo, insa va trebui sa incerce, nu se puteau da batuti acum. Traversara din nou coridoarele, parca ceva mai repede de data asta. Din nou ii era dator lui Emma, c are il facuse mai usor cu un farmec iar pe Sean.

James il lasa pe Capitan jos cand ajunse in fata usii care dadea spre Oglinda si apasa manerul ei usor, fiind bucuros cand usa se deschise cu un mic scartait si nu era blocata ca cea de la biroul directorului. Camera era fix asa cum o lasasera si James se distra putin cand vazu ca scutul era tot acolo unde il lasase.Avea un presentiment ca obectul ala avea sa ii ajute intr-un final, insa mai intai trebuiau descifrate cuvintele de pe el. Totusi baiatul hotari sa isi bata capul cu asta cand venea vremea, asa ca se intoarse catre Emma.
"Ei bine am ajuns inapoi la Oglinda. Ce facem acum, ai zis ca Oglinda ne poate ajuta, nu?