|
30 Dec 2012, 13:35
|
|
Colin Hawkeye Rovson
|
Posts: 1,193
RP Posts: 1075
Joined: Oct 2010
Reputation:
325
Casa: Niciuna
Galeoni: 1589
Animal: Bufnita - "Miremel"
|
|
- Nimic nu mai avea sens. Si nu mai exista nimic in-afara de rautatea neagra, pregatita de atac, ce-i rodea energia precum apa ce erodeaza stancile. Si nu mai conta nimic in-afara de durerea surda ce-i cuprindea intreaga fiinta. Incerca sa cheme macar un gand inapoi. Stia doar ca le pierduse candva, dar nu stia unde sa le caute.
Iar prezenta aceea incepea sa se retraga. Asta in nedumerea. In schimb, cu fiecare pas pe care prezenta il facea mai departe de el, cu atat se marea energia neagra.
" Cols, Cols" veni o voce epuizata, cumva familiara. Parea distanta. " Cols, scoate-ma de-aici... Cols, te implor!"
Cols? Ce era Cols? Parea sa fie legat de o amintire draga. Nu, parea sa fie legat de o invalmaseala de amintiri dragi.
Se uita cu ochii inrositi la genunchiul lovit. Cazuse. Alergase prin curte si cazuse. O femeie inalta, delicata, cu parul negru si ochii de un albastru marin se apleca deasupra lui. Avea cel mai dulce zambet si un parfum unic.
" Haide, Cols, puiule, nu s-a intamplat nimic rau. Vezi?"
Femeia ridica o bagheta, o atinse de carnea zdrelita, iar, cu cateva scantei, rana disparu.
Cols... Femeia aceea ii spunea asa... O alta imagine ii veni in minte. O tanara roscata ce ii zambea si il striga la fel. Cols... El era Cols... Era o porecla pe care nu multi o foloseau. Majoritatea ii ziceau altfel, desi nu-si amintea.
Temator, se ridica de la locul sau, stanca din spate urland dupa carnea sa. Trebuia sa o gaseasca pe aceasta roscata, caci acum stia ca ea era prezenta. I se paru ca se misca precum un fulger in interiorul propriului sau suflet.
Stii ca te voi ierta intotdeauna...
Nu stia de ce gandise acele cuvinte, dar asa i se parea normal. Se apleca seasupra ei, asa cum facuse femeia bruneta in amintirea lui. Ii atinse fruntea, dand suvitele roscovane la o parte. Isi unii fruntea cu a ei, cautand liniste si siguranta. Ceva paru sa scape din interiorul sau. Si din nou, nu mai stia nimic.
Primul lucru pe care il realiza era faptul ca il durea ingrozitor capul. Statea pe podea, rezemat cu spatele de un fotoliu, intr-o casa necunoscuta, dar cumva stiuta. Se uita in spate, la fata roscata din fotoliu.
![[Image: tumblr_mghoqjdBsa1qd4vaho3_250.png]](http://25.media.tumblr.com/3c6868dc062ab272954895bf5d6153e3/tumblr_mghoqjdBsa1qd4vaho3_250.png)
I have nothing to confess – except that I have nothing to confess
Minds Rule Might
|
|
Users browsing this thread: 1 Guest(s)
|
|