The words that became reality

[Ema Snow]

• Ema ofta incet. Se apropie de Oglinda si recupera pandantivul pe care il lasase pe rama acesteia.
  " Sper..." murmura ea.
  Se uita la modelele complicate din rama aurie, citi iar cuvintele si se intoarse spre James.
  " Daca poate fi vrajita sa tina un obiect, nu vad de ce nu ar fi vrajita sa trimita unul."
  Soimeanca se dadu un pas inapoi si isi puse varful baghetei pe suprafata neteda. Incepu un sir lung de cuvinte, punctate pe alocuri cu voce ragusita. Parca deja simtea valuri de energie radiand dispre oglinda. Cand se uita, nu-si vazu decat propria reflexie. Ema se stramba. Nu... Nu era suficient. Dar nici ca avea sa se dea batuta cu una, cu doua. Nu dupa ce trecusera prin atatea. Si incerca din nou. De data asta, suprafata oglinzii i se paru aproape lichida la atingere.
  Se uita prin jur, cautand ceva folositor. Singurul lucru ce-i iesea in evidenta era scutul cazut. Isi aminti de runele de pe spatele acestuia.
  " Hei, James? Daca ne dorim din tot sufletul sa vedem paginile unui manual de rune? Poate am putea descifra ce scrie acolo..."