just by my left brain

[Ivy Thibault]

• Nina îi auzi întrebarea şi ezită câteva secunde pentru a-şi formula un răspuns. Era destul de complicat de explicat, aşa că Nina voia să prezinte problema asa incat Berny să o înţeleagă. Amintirile de atunci parcă erau din altă viaţă şi îi era destul de greu să se concentreze pe una anume.
  
  Şirul gândurilor îi fu întrerupt de următoarea lui replică şi ochii Ninei fulgerară brusc în sus, sprea chipul lui. Simţea cum mâna ei se pierdea în cea mult mai mare a lui Berny.
  Nina se strâmbă şi gemu. "Te rog nu şi tu, am avut parte de păreri de rău şi compătimiri toată viaţa, chiar şi după ce am trecut peste totul."
  Îşi aminti cum la început fusese compătimită de ceilalţi copii pentru că era orfană, apoi de Julieta pentru că ea nu crescuse alături de părinţii lor, iar apoi de... toată lumea care o cunoştea, pentru că pierduse copiii.
  
  Oftă şi inspiră aer adânc în piept, pregătindu-se să-şi spună pentru prima dată povestea.
  "Era un... bărbat," începu ea. "Mai mare decât mine cu vreo zece ani... Ne-am îndrăgostit, dar amândoi eram încăpăţânaţi şi n-am fost împreună pentru mult timp. Până la un moment dat, ceea ce a dus după numai câteva luni la căsătorie. Copiii... ei bine erau o surpriza, însă ceea ce ne-a mirat era faptul că erau gemeni. Ştii, fostul soţ avusese un frate geamăn, aşa că era practic imposibil să se întâmple aşa ceva. Abia după ce doctorii au scos copiii morţi, el mi-a spus de fapt că exista o problemă... că, acum câţiva ani, Vindecătorii i-au spus că niciun copil de-al său nu va trăi mai mult de cinci luni..."
  
  Nina îşi încreţi nasul şi se uită la Berny. "Apoi, am divorţat. Pentru că el ştia ce urma să se întâmple, dar a ales să încerce, cu riscul ca mie să mi se întâmple... asta."
  Ridică din umeri.