Dirty Hands

[Fantine Tholomyes]

O liniste mortala se asternu intre cele doua suflete incuiate intr-un singur corp..
Era sigura ca tacerea aceea, nu prea frumoasa, ascundea o mica taina de care ea nu se prinse inca.Inainte simtea orice gand, cat de mic, care bantuia partea de suflet ce ar fi trebuit sa posede intregul corp, partea de suflet a baiatului.Acum insa se schimbase ceva, era altfel, de parca ea cu tot negativismul si cu toata umbra ce o aduse in "noua casa" inghitise orice urma de fericire la fel cum focul inghite tot ce sufla, lasand in urma cenusa.Ea, nu lasase nici macar o mica suflare, de parca ar fi inundat tot corpul acela cu un intuneric negru si strain.
Partea sa de suflet incepea sa devina mai puternica, sa domine, ca si cand se alimenta cu o energie straina, ca si gand ucidea pentru a deveni ma puternica.Ucidea!Da!Ucidea micul firicel de suflet ce ii fusese alaturi mereu, sufletul pe care il iubea cel mai mult, sufletul acela cu nuante albastrui, sidefii, imaculate..
Fluidul albastru care inainte stapanea cochilia aceea in care ea daduse buzana, in care intrase cu forta ca o cotropitoare, murea in fiecare clipa cate putin...
Il simtea...slab, sleit de orice puteri, secat de amintiri...Sufletul lui Colin, epuizat de o schimbare brusca si cu totul neobisnuita, nu rezista...
Trebuia sa faca ceva, macar acum!Dar cum!?
Trebuia sa stabileasca din nou un contact intre ea si parte de suflet a baiatului, pentru a mai putea salva situatia.Isi mana gandurile spre el, voind sa-l trezeasca din amorteala rece in care cazuse prada.Il striga cu gandul, spera sa o auda, macar un ecou, o adiere, oricat de mica!
"Hei!Colin!Colin, ma auzi, mai esti!?Tine-te! Te pot ajuta!"...Cat de neverosimil nu ar fi sunat, trebuia sa incerce, era o ultima salvare.
O reimprospatare, de asta avea nevoie Colin.Chiar daca era peste puterile ei sa o faca, ea care niciodata nu se interesase de viata lui, de trecutul si amntirile sale, trebuia sa scormoneasca in memoria ei, pentru a gasi cele mai mici indicii care l-ar ajuta pe baiat sa "revina".Pana atunci toate intamplarile se invartisera doar in jurul ei: Fantine cea care avea nevoie de un patronus!Fantine cea care nu se poate retine la vederea unei carni fragede de om!Fantine cea neindemanatica ce are nevoie de ajutor peste tot! Fantine cea cu capul in nori!FANTINE CEA CARE E OBLIGATA SA REVINA LA REALITATE!Era sigura ca daca scapau teferi din toata povestea asta cu suflete si amintiri, avea sa se maturizeze, era obligata!Gata cu visarea!Gata cu copilariile!
...Trebuia acum sa inceapa cu elementarul, ca o profesoara intr-o clasa noua...
"Cols, e ok, e ok!" incepu ea, pentru a se linisti in primul rand pe sine. "Colin, eu sunt Fantine!Iti amintesti!Fantine!Claia rosie de par!Ptronusul sidefiu!Soimul de argint!Lupul de..."
Ce tot indruga!? nici macar ea nu se putea dezmetici intr-atatea amintiri, nu tocmai "bolnavul"...Il lua pe Colin ca pe un bolnav care avea nevoie de ajutor.Isi aminti de momentul cand sora sa era bolnava, iar ea facuse pe infirmiera.Isi jucase bine rolul.Acum era din nou nevoie de dansa pe post de vraci!
Ea - o singuratica incurabila, intrase in pierea unui vindecator de singuratate...