The words that became reality

[James Bradley]

James nu isi lua ochii de pe Sean, gandindu-se ca daca capitanul se va trezi, nu va evita o secunda sa ii atace pe la spate, sau sa o tuleasca din camera, incat el sau Ema sa nu il trimita unde ii e locul. "Cel putin cred ca acolo e locul lui", zise baiatul, un mic zambet aparandu-i pe chip, insa ii disparu dupa o secunda. Isi dadu seama ca situatia in care se aflau era foarte serioasa, asa ca sari umpic in sus cand auzi vocea colegei sale care il scosese din propriile ganduri.
"Da, cred ca ne-ar ajuta", zise James nu foarte increzator, apoi gandindu-se ca daca isi va pastra nesiguranta, n-avea cum sa vada cartea in oglinda. Vru sa isi explice nesiguranta lui Ema, la fel si indoielile ca planul va merge cu el langa oglinda, insa isi trecu la o parte gandurile astea imediat. Aici era vorba de o chestie serioasa, trebuia sa isi puna nesiguranta la culcare.
"Deci, pur si simplu ne dorim sa vedem o carte cu runele care ne intereseaza si apare in oglinda? Pare prea simplu totusi", incheie James nesiguranta revenindu-i