The words that became reality

[Ema Snow]

• Ema il asculta si zambi bland. Trebuiau sa vada care era faza cu scutul. Daca Sean il lovise, insemna ca avea o importanta pentru el. Iar apoi, mai era ceva de munca cu vrajitul oglinzii. Dar toate la timpul lor.
  " Serios? Incearca sa-ti potolesti cea mai arzatoare dorinta ca sa o inlocuiesti cu altceva"
  Zambi cu jumatate de gura, pusa in dificultate si ea. Isi rasuci bagheta si aduse scutul langa ei, apoi se intoarse cu fata spre Oglinda lui Erised. Acum venea partea dificila. Cum sa renunte la sentimentele si dorul purtat celor dragi pentru o carte de rune? Incerca sa se concentreze. Prietenii plecati nu contau acum. Nu avea cum sa-i intoarca si era mai bine daca nu pierdea timpul cu lucruri imposibile. Rune, rune, rune... Se uita la cuvintele scrise pe scut. Nici nu dorea un intreg dictionar de rune, doar cuvintele acelea. Oh, pe barba lui Merlin! Alunga imaginea chipurilor dragi din minte si incerca iar sa se concentreze.
  Trecura minute bune, iar Ema ramasese nemiscata, privindu-se ca o tampa in oglinda. Ochii ei se micsorara treptat, de parca incerca sa vada ceva in departare. Intr-un final, tresari. Isi lua bagheta, o scutura de cateva ori, iar in locul acesteia aparu o pana alba. Cu ochii inca pe suprafata Oglinzii, Soimeanca se apuca sa scrie in palma. Verifica de trei ori ca toate cuvintele sa fie exact la fel inainte de a se decide ca reusise. Runele scrise pe suprafata oglinzii disparura, iar ea revazu prima sa dorinta. Se intoarse spre James, ridicandu-si palma ca el sa poata citi.
  " Asta e, Soimean! Avem traducerea!"
  Nici macar ea nu se uitase sa vada ce scrisese. Isi amintea cuvintele separat, fara sa fie amestecate intr-un context.