I'm still alive~

[Daniel Ryan Thompson]

Razele soarelui atingeau jucăușe sticla zgâriată a ferestrei, mângâind chipul palid al tânărului Daniel. Leneş, atinge de ceva timp cu tălpile goale podeaua răcoroasă ce mereu îl făcea să tresară uşor. Cu un zâmbet specific pe buze, păşește către dulapul său, îmbrăcându-se în doar câteva clipe cu uniforma; Părul şaten, era deja era ciufulit de la natură, deci indiferent cât ar fi stat în faţa bucăţii de sticlă în care-şi vedea reflexia în fiecare dimineaţă, tot aşa ar fi arătat. Doar o scurtă privire de jur-împrejur, irișii albaștri oprindu-se asupra bufniței sale - April; un surâs fiind imediat însoțit de zâmbetul său. Fără să mai stea pe gânduri, își hrănește bufnița și rapid, își ia roba în mână, ieșind din dormitorul uriaș.
Ajuns pe coridorul imens, își așează cu grijă roba peste umerii lați, verificându-și buzunarul unde se afla bagheta sa, alături de o carte de vrăji - simțea nevoie să mai repete la ora de Poțiuni - nu era cel mai bun dar nici cel mai prost, întrucât considera, după așa bine-cunoscuta zicală ”repetiția este mama învățăturii”. Printr-un gest scurt și rapid, își ciufulește din nou părul șaten și pornește pe coridorul plin de elevi, împărțind acel entuziasm de dimineață. Mai privește din când în când tablourile de pe pereții castelului, zâmbetul finuț încă fiind pictat pe buzele sale perfect conturate.

OCC: me and Irine Wagner