I'm still alive~

[Irine Wagner]

O zi ca oricare alta doar ca in aceasta zi Irine era putin mai obosita decat in alte zile dar oricum energie avea. Isi luase o carte si incepu sa o citeasca in timp ce se plimbea pe coridoare. Saluta lumea si trecea dragut, cu un zambet pe buze pe langa toate persoanele cunoaste,necunoascute sau chiar moarte. Se opriii putin si isi dusera mainile la mica fustita care era mai scurta si incepu sa o aseze dragut iar dupa sa o scuture usor de praf. In urmatoarea secunda,mana ei se duse la par si incepu sa se joace usor in el dandul pe spate. Asta era un tic de care nu avea sanse sa mai scape in scurt timp. Era destul de fericita, aflase lucruri noi si vesti de la fratele sau si niste prieteni buni. Dar... cand il intreba pe Sebastian de Daniel, aceasta incepu sa se coteasca si nu dorii sa imi spuna nimic. Nu intelegea ce s-a intamplat cu el si de ce s-a ascuns de ea dar de cand s-a intamplat asta, gandul ii statu numai la Daniel. Asa era ea, mai ingrijorata deobicie. Isi puse cartea in geanta pe care o avea tinuta de umer si incepu sa mearga pe holul acela lung, gandindu-se. Privirea i se duse la un baiat care avea parul ciufulit de culoare satena spre bruneta. Mda acum toti semanau cu el. Doamne....totusi trebuie sa nu se mai gandeasca. Cand se aproprie mai mult, observa ca era adevvarat. Chiar era Daniel. Se duse la el si chiar vroia sa il i-a in brate dar se abtinu cu greu.
- Hey straine. Ce cauti aici avand in vedere ca nu mi-ai spus nimic? Rusine dar oricum mi-a fost dor de tine, scumpule, spuse aceasta razand usor
Privirea i se duse catre baiat si continua sa il analizeze. Crescuse si era asa de dragut si frumos ca si inainte. Ce putea sa mai spuna? Doar ca ii lipsise la nebunie. Doar asta!