The words that became reality

[James Bradley]

James tresari putin cand o auzi pe Ema in spatele lui. Era de asteptat, la cat de ingandurat statea langa corpul capitanului. Baiatul era putin speriat, dar nu de Sean si de faptul ca barbatul din fata lui nu mai miscase vreun muschi de cand James l-o lovit cu piatra in cap. E adevarat ca Ema l-o legat indeajuns de tare incat sa nu mai poata face nimic, insa totusi acest gand il bantuia tot mai tare pe James. "Ori eu ori el", isi zise soimeanul si apoi se intoarse incet catre Ema, fiind bucuros sa auda ca puteau sa scape in sfarsit de Capitan.

"Bun ce trebuie sa facem?" intreba James dupa ce el si Ema se intoarsera langa oglinda. "Trebuie sa zicem o incantatie sau il bagam cu fata in oglinda si speram sa treaca prin?" continua James incepand acum sa rade la propria gluma proasta. Era putin nervos pe situatia in sine, deoarece avea din nou un presentiment prost ca nu se va incheia totul bine, Din nou isi alunga gandurile rele si incerca sa para vesel. "Scuze, uneori mai fac glume proaste. Acum serios ce ar trebui sa facem ca sa scapam de Sean?"