Dirty Hands

[Colin Hawkeye Rovson]

• Nu stia catimp zacuse acolo in liniste, gandindu-se la nimicuri. Gandindu-se la trecut. Era un imbecil si un tiran, iar Ema avusese toata dreptatea atunci cand ii arsese o palma, chiar daca era din motive ce nu tineau de amor, ci de incompetenta sa in misiuni usoare. Pana la urma, era singurul idiot care incercase o vraja de Transfigurare si ii mersese struna. Inca isi mai amintea cum era sa vezi totul precum o pisica si inca isi mai amintea propriul chip, acoperit de blana neagra si flancat de doua urechi mari. Numai el putea sa uite cum sa se transforme inapoi. Cum se va mai atinge el de medicina daca nu mai avea incredere in propriile-i forte intr-ale Transfigurarii?
  Gandurile anapoda parura sa-l ajute. Se simtea de parca ceva lipsea. Se simtea intreg si categoric era bine sa fii stapan peste propriul suflet si peste propria minte, mai ales acum cand ura neagra nu mai provoca durere, dar... Ceva lipsea. Hawkeye paru sa gaseasca forta de a se culege de pe podea. Isi ridica privirea spre Fantine. Fara sa-si doreasca si fara sa aiba controlul, ochii sai albastri erau goi. Nu mai era decat un licar de viata si o urma de caldura in ei. In doar cateva secunde, se vazu nevoit sa-si refolizeze privirea de cinci ori. Nu intelegea de ce se intampla asta.
  " Fants? Cred... " isi drese vocea ragusita. " Cred ca trebuie... trebuie sa ne apucam de indiciile care duc spre tatal tau..."
  Vocea continua sa fie joasa, inceata, lipsita de asemenea de nota vibranta obisnuita.
  

ooc: scuza dimensiunea minuscula a postului